Sugestii pentru salvarea neamului
Gligor Hașa, Membu al Uniunii
Scriitorilor din România,
autor de romane
istorice din ciclul etnogenezei
Soluții pentru salvarea
neamului
De peste 2000 de ani ființa neamului
românesc a fost mereu în pericol.Retragerea Aureliană la sud de Dunăre, și
crearea formală a altei Dacii pe fondul tracic, urmările firești ale
migrațiilor a peste 300 de semiții, rezistența milenară a poporului daco-get
dincolo de limesul roman, coexisistența cu semițiile gotice, hunice, slave,
bulgaro- valahe, au fost bagatele pentru existența unui neam civilizator al Europei
cu mărturii de milenii. Semițiile geto-dace, fie că s-au numit Daci liberi, fie
Carpi, fie Costoboci, fie Valahi au locuit acest spațiu dintre Tisa și Nistru,
Dunăre și Carpații Polonezi, așa încât
prin limbă, credință, datini și
obiceiuri, mărturisesc despre o viețuire neîntreruptă,despre întiul popor
primordial, de dinaintea și după cucerirea romană. Conștiinta unității de neam
și limbă, ne-a însoțit pe un drum al existenței milenenare, Tara Havila
făcând parte din Raiul pământesc evocat în capitolul Facerea, despre care
grăiesc la distanță de timp Miron Scorobete și Moise.
Acest Rai cuprins cândva între cele 4 mari
fluvii edenice (vezi problema mișcării plăcilor tecctonice)- Dunărea, Tigrul Eufratul, Nilul, spațiul la care se referea
Papa Ioan Paul 2, ca la tărâmul Sfintei Fecioare, a fost locuit de strămoșii
noștrii, pelasgi hiperboreeni, celții
agatârși, edificând o civilizație
multimilenară, a cărei sinteză o reprezintă munții. Orăștiei, cu Valea
Mureșului de La Simerea la rapoldul de Sus.
Acest popor, numit
nefericit poporul român de către
reprezentanții Școlii Ardelene și de către pașoptiști, este astăzi în pericol să piară, asimilat la
rândul său, de o etnie aflată pe treapta primitivă a civilizației
umane-Țiganii. Această semiție și-a făcut țară din România, care i-a primit cu
generozitate sau din interes în Evul Mediu, de către domnitorii Români, cu
statutul de robi, nu romi. În Transilvania acești pretinși români, care ne fac
de rușinea Europei, au apărut în secolul al XVIII, cumpărați de Maria Tereza,
pentru zlătărit aurul din ape, iar mai apoi pentru pregătit mangan necesar în
siderugie. La un singur târg de romi,
ținut la Constantinopol, Ștefan cel Mare, cumpăra 5000 de sălașe de romi.
Atunci ca și acum pe parcursul sutelor de ani, spațiul românesc, a cunoscut înmulțirea
în proporție geometrică a acestei etnii, rămase la stadiul existenței primitive
din secolul al treilea, semiție ce locuia în cetatea Zingara de dincolo de
Gange. Așadar împăratul Leon al treilea, a îngăduit în Constantinopolul și nu
numai această semiție, folosind-o pentru practicarea celor mai josnice meserii-
măturători de stradă, vidanjori, hingheri, dar mai grav, hoți și cerșitori.
Astăzi, după ce sute de ani au trăit în spațiul românesc, unde curgeau râuri de
miere și lapte, au neobrăzarea de a se confunda prin nume cu românii, se
consideră intangibili, de neatins, popor ales, prin traducerea forțată a
termenului de țigan în rom. Da, or fi fost de neatins pe vremea împăraților
Bizanțului, din cauză că erau murdari, purtători de boli, ca râia, ciuma și
lepra. De ce la noi în România Mare, s-au înmulțit mai abitir decât în țările
vecine? Fiindcă atunci ca și acum am avut legi îngăduitoare, favorizante pentru
cerșit și hoție, legile BLagine ale dacilor, fiindcă am primit ca într-un
creuzet de înmulțire, toate semițiile oropsite ale lumii. Numai sub guvernarea
lui P. Groza, de ex., România a fost obligată să primească în locul sașilor și
șfabilor, așa zișilor chiaburi, 250000 de țigani din țările vecine, care mai
apoi s-au înmulțit exponențial. Măsura îndrepta, chipurile urmările
holocaustului antonescian, vizând strămutarea tiganilor în Bugeac. Localități
care până atunci nu aveau decât 2-3 familii de rotari sau fierari țigani,
precum Orăștie, Lugoj, Tg. Jiu, Timișoara, Sibiu, București, Tg. Mureș, Bacău etc,
au ajuns astăzi să aibe o proporție de pâna
la 25 la sută de așa ziși romi. Cauzele? Nu doar fertilitatea , nu doar
rezistența la mizerie și boli, nu doar organizarea în clanuri și triburi, ci ,și mai ales, corcirea. Iată un fenomen cunoscut ,
dar ocolit de așa zișii antropologi, sociologi și politicieni.Nu ne sfiim să îi
amintim pe fostul președinte Ion Iliescu, țigan după mamă și tată care a
favorizat denumirea de romi în loc de țigani, pe Adrian Năstase, țigan după tată, pe Petre Roman după mamă, pe
Ștefan Andrei și Mugur Isărescu țigani rudari.
Nu doar în Ținutul Secuiesc ne mor limba și
neamul.Opriți fenomenul. Îndreptați răul. Redați țării numele care o onorează,
pe care l-au purtat cu mândrie și demnitate strămoșii noștri, numele de Dacia. În locul numelui de români, robi , pe
cel de daci sau valahi. Folosiți bisturiul chinezesc. Anulați legile care
încurajează o demografie, al cărei rezultat periclitează chiar existența
neamului.
Ori-Ori. Altă cale nu
există. Iar această cale trebuie să înceapă cu un referendum care va hotărî
votul pentru numele Dacia, nu pentru România , termen care nu are legătură cu Roma.
Nu suntem, Dumnezeu să
ne ierte, nici fasciști, nici naționaliști, nici xenofobi. Suntem urmașii unui
popor primordial ales și merităm să ne mândrim cu termenii daci și Dacia, pe
care secole i-au revendicat ca strămoși spanioli, danezii. etc.
La un copil roman (dac) se nasc șapte, opt copii de țigani. Raportați evoluția la
cele două milioane de țigani ce locuiesc în România și o să vă apuc care
groaza.
Bănuiesc atitudinea de turmă mută a semenilor
mei și accept consecințele, pe ar trebui să și le asume orice roman, urmaș de
dac sau valah și vă invit să vă spuneți părerea de roman sau fost roman.